„Nicolae Velea este un ironist cu o remarcabilă capacitate de invenÅ£ie verbală, unul dintre cei mai fini pe care i-a produs proza românească dupa 1960. Punctul lui de plecare este, prin placerea spectacolului verbal, Marin Preda din O adunare liniÅŸtită, dar ÅŸi Creanga prin ÅŸiretenia limbajului ÅŸi gustul pentru personajele dugoase, sucite, în genul lui Dănilă Prepeleac. Un spirit folclorizant ÅŸi un Creangă al ArgÅŸului, N. Velea nu aspiră totuÅŸi să fie.
