Spre Bucuria departariilor am inceput sa cant: n n Si-n urma urmei, inspre grija cui, n Nevinovati, am fost trimisi in lume, n sa ne nastem prunci, nascandu-ne pe noi, n Mareata stingere chemandu-ne pe nume. n n Spre grija cui, cu un banut in palma n si mainile pe piept, intinsi in iarba, drept n pornim cu trambite, cu fata inspre astri. n Un clopot spart ne este timpul, il purtam pe piept. n n Atatea sunete s-au spart in nopti n si-atatea in puterea noastra stat-au. n O roata mare ne-a invartit la sorti, n dar apele, cu muget, n tot ce-a fost, luat-au. n n Acum, spre grija cui, cu un banut in palma n se trece timpul nostru plin de flori? n Spre grija cui, in ranile - o mie - n inchise-n lutul greu, sub marile ninsori. n n Spre grija cui aceasta trecere, spre cine, n privirea-ntoarsa si plina de fiori? n Spre cine radacinile uscate, invierea n din mormant, cum Lazar, de atatea ori? n