La inceputul anilor 90, in plina perioada de destramare a Uniunii Sovietice, Zoia Vangheli era eleva in Chisinau. Fiica de bibliotecara, va fi transferata de parinti la o scoala cu predare in limba romana. Intre alte schimbari, va asista neputincioasa la disparitia cartilor ce ii incantasera copilaria si la spectacolul convertirii entuziaste la romanism a celor care pana atunci fusesera laudatorii comunismului sovietic. In noua scoala, Zoia, sensibila si serioasa, se va imprieteni cu o colega, indrazneata Katia. Povestea prieteniei lor, cuceritoare prin franchetea si lipsa de false pudori cu care e spusa, se desfasoara pe fundalul convulsiilor sociale si politice din acei ani. Dincolo de o maturizare grabita care nu implineste promisiunile adolescentei, ea ne lasa sa intrezarim povestea unei tari intregi in epoca postsovietica.