Cu acest roman publicat postum ne aflam in fata unui caz probabil unic in istoria literaturii. Iata de ce. In 2000 un profesor de teorie literara debuta in fictiune cu un roman cu adolescenti plasat in comunism mai aproape de cultura pop americana decat de traditia romanului romanesc. Muzici si faze si-a castigat relativ repede statutul de carte cult iar eu l-am considerat fara ezitare cel mai bun roman de debut de la Revolutie incoace. Moartea prematura a lui Ovidiu Verdes 1963-2022 parea ca-i pecetluieste cariera de prozator minune autor al unei singure carti doar ca manuscrisul celui de-al doilea roman se dovedeste a fi la fel de uluitor nu este o continuare nici o intoarcere in trecut ci cu un termen inventat de mine chiar cu aceasta ocazie un infraquel adica un roman geaman leit si totodata complementar. Caci daca in Muzici si faze urmaream aventurile adolescentului Tinut ale prietenilor si tovarasilor sai aflati in ultima saptamana de scoala din clasa a IX-a in 1978 Alte Muzici si faze ne ofera alte momente scene si dialoguri din aceeasi saptamana cu aceleasi personaje dar si cu altele noi. Avem acum Fata B a romanului muzical al lui Tinut superbul adolescent meloman aflat inaintea verii primei lui iubiri. Care astfel nu se va sfarsi niciodata. Marius Chivu Pe cititorul acestui roman l-as ruga fara infatuata solemnitate sa se apropie cu discretie de lumea lui Ovidiu Verdes. Va descoperi un fragil insingurat claustrat in interiorul propriei sale minti care se deschide in acest moment unic intr-o impresionanta transparenta. E un tip de scriere ce nu a fost programat sa fie publicat un denunt testamentar creat intr-o nelimitata generozitate care pare ca spune vorba cantecului stiu e Beatles nu Rolling Stones dar Ovidiu cu siguranta m-ar ierta In my life I ve loved them all. Octavian Plaiasu-Cozan