Pentru Biserica Ortodoxa sfintenia nu este reusita omeneasca familiarizare morala iniduala cu virtutile ci legatura si comuniune cu Dumnezeul Treimic. Cu cat omul doreste mai mult o relatie sincera cu Dumnezeu si cu aproapele lui si se lupta in acest scop cu atat mai sfintit este de Creatorul lui ca sa fie slavit Dumnezeul Treimic in persoana lui si prin el de intreaga umanitate. Sfintii si multi alti oameni ai lui Dumnezeu contemporani cu ei au inteles de foarte devreme ca au de-a face cu un Dumnezeu Care doreste cu ardoare ca omul faptura cea dupa chipul Lui sa se asemene cu El. Au inteles ca patimile pacatul si duhul acestei lumi nu au nici o stapanire asupra omului din clipa in care Hristos Dumnezeu-Omul a nimicit puterea mortii prin Sfanta Lui Inviere. De aceea au si ales in mod liber sa traiasca cu Dumnezeu au ales pocainta rugaciunea infranarea smerenia credinta nadejdea iubirea iertarea sfintenia Imparatia vesnica a Dumnezeului Treimic.