Traducere si note de Andreea Sion Publicat in 1953 dupa ce a aparut in foileton intre anii 1951 si 1953 in revistele literare japoneze Gunzo si Bungakukai Culorile interzise considerat astazi una dintre capodoperele lui Yukio Mishima a suscitat mult timp controverse prin temele explorate iubirea interzisa sexualitatea normele sociale si latura intunecata a esteticii. Intr-o Japonie postbelica batranul scriitor Shunsuke cu o opera prolifica binecunoscuta dar deja incheiata care si-a dedicat intreaga viata spiritului si creatiei este fascinat de frumusetea exceptionala a lui Yuichi un tanar homosexual. Punandu-si in minte sa faca din acesta ultima sa capodopera vie ii propune lui Yuichi un pact diabolic sa o ia pe sotie pe Yasuko ultima mare iubire a batranului scriitor urmand ca el sa ii asigure tanarului deopotriva sprijinul financiar si sfaturile nepretuite pentru a deveni arma perfecta impotriva femeilor. Misoginia declarata a lui Shunsuke si resentimentul fata de femeile care l-au facut sa sufere intreaga viata isi gasesc astfel o cruda satisfactie iar Yuichi devine intruparea monstruoasa a razbunarii batranului si ultima sa opera. O opera care isi va depasi si intr-un fel ucide maestrul.