Mergand pe algoritmul stabilit de Gerard Genette primul contact al cititorului de literatura cu aceasta carte a lui Mihail Sebastian ii va pune cel putin doua probleme de relationare. Probleme de naturi diferite dar concurente. Pe de o parte va fi surprins de alegerea autorului unui roman anterior aparut de a face un dosar al receptarii sale in care include preponderent reactiile critice ale detractorilor carora le raspunde intr-o incercare stranie de a demonta varii acuzatii mai toate ideologice. Altfel spus raspunde la o problema de ideologie printr-un act ideologic chiar daca isi ia cateva masuri de precautie spunandu-ne inca din primele pagini ca nu se simte autor neinteles pentru ca autorul nu are drept la apel in critica literara. Ce poate face autorul Poate oferi cateva lucruri pentru a lamuri lucruri exterioare literaturii si care au fost cu de-a sila implicate in cazul De doua mii de ani . Exterioare literaturii Pentru noi cei care am trecut prin experientele de conditionare intre sociologie si literatura exterior literaturii este o asociere revoluta. Pentru Sebastian pentru autonomistii esteticului literatura este autosuficienta iar orice tangenta la cercul inchis al operei este perceputa ca agresiune. Din ratiuni didactice dar fara a invoca referinte clasicizate tinem sa ne precizam pozitia par nature literatura nu e teritoriu bine delimitat impenetrabil si autoimun. Atat dinspre societate politic spre literatura cat vice-versa exista o circulatie permanenta de mesaje organizate ca stimuli reciproci.