Gandirea franceza din a doua jumatate a secolului XX a fost cel mai probabil ultimul mare curent speculativ capabil sa reinnoiasca in intregime locul in care sa punem probleme si metoda de lucru. Influenta ei a fost enorma, acoperind complet geografia intelectuala si toate mediile, de la reflectia politica pana la critica si experimentarea artistica.Ganditorii care au promovat aceasta innoire au fost numerosi si de o rara calitate intelectuala, dintre ei remarcandu-se Michel Foucault (1926-1984) si Jacques Derrida (1930–2004). Amandoi au denuntat presupozitiile obisnuite ale unui determinat domeniu discursiv si au atacat etnocentrismul predominant, chiar daca prin metode diferite: Foucault prin intermediul practicii genealogice a analizei istorice, iar Derrida prin deconstructia logocentrismului si falocentrismului. Si azi, o parte importanta a aparatului conceptual de care dispunem este influentat de acesti doi ganditori.