Hrabanus Maurus, arhiepiscop de Mainz in secolul al IX-lea, este unul dintre cei mai insemnati autori latini ai culturii carolingiene, in a carui opera gasim un tratat despre educatie, Despre instruirea clericilor, care poate fi pus alaturi de cele mai importante texte dedicate temei educatiei in Evul Mediu latin, de la Cassiodor, cu Institutiile sale, si pana la Hugo de Saint-Victor, cu Didascalicon. Gasim in acest tratat un rezumat al dogmaticii crestine pus in practica educativa adresata clericilor, precum si o judecata asupra celor sapte arte liberale si un mic indrumar moral, care, impreuna, au surse in Grigore cel Mare, Ieronim si Augustin. Ochiul atent al medievistului poate descoperi o structura tesuta de autoritati si o conceptie originala despre auctorialitate, care il fac pe Hrabanus Maurus un scriitor singular, prestigios, original, una dintre adevaratele surse timpurii ale culturii latine occidentale. Hrabanus MAURUS (c. 780-856) a fost un calugar benedictin, teolog, poet si enciclopedist, devenit mai tarziu arhiepiscop de Mainz in Francia Rasariteana. A scris mai multe tratate despre educatie si gramatica si comentarii pe marginea Bibliei, cea mai cunoscuta lucrare a sa fiind De rerum naturis. Este considerat unul dintre cei mai insemnati scriitori ai renasterii carolingiene, primind titlul de „invatator al Germaniei” datorita contributiei sale la dezvoltarea limbii si literaturii germane.