A stiut Ieremia in Plangerile sale ca tare este leacul pocaintei ce-a facut-o in numele Ierusalimului. Chiar si pe Ierusalimul ce se pocaieste il indeamna zicand: Noaptea plange intruna cu lacrimi pe obraz si dintre toti cati o iubeau, nici unul n-o mai mangaie. Toate caile Sionului sunt pline de jale (Plang. 1, 2-4). n n Si a adaugat: Pentru aceasta eu plang mereu, din ochii mei izvorasc lacrimi, caci departe de mine este Mangaietorul (Plang. 1, 16 ; Iov 16, 16). n n Intelegem ca acesta socotea el a fi varful prea-infricosat al relelor sale, acela ca lipsea Cel care-l mangaia pe cel intristat. Cum de lepadati mangaierea, tocmai voi, cei ce tagaduiti si nadejdea in usurarea pocaintei? Dar sa auda cei ce se pocaiesc, cum ar trebui sa o faca, cu cata ravna, cu ce simtire, cu ce incordare a mintii, cu ce zbucium al rarunchilor celor mai dinlauntru, cu ce schimbare a inimii: Vezi, Doamne, cat sunt de stramtorat, launtrul meu arde! Inima mea se zbuciuma in trupul meu (Plang. 1, 20). n n Ai luat aminte la incordarea sufletului, la credinta mintii, cunoaste acum si asezarea trupului: Stau la pamant si tac batranii fiicei Sionului; pe capul lor si-au pus tarana si s-au incins cu sac; la pamant isi pleaca fecioarele Ierusalimului capetele lor. Ochii mei se sfarsesc de plans, launtrul meu arde ca vapaia, maruntaiele mele fierb sifierea mi se varsa pe pamant (Plang. 2, 10-11; Iov. 16, 16).