Incepand cu deceniul al treilea al secolului al VI-lea, sub pseudonimul Dionisie Areopagitul, presupus discipol atenian al Sfantului Pavel, in orientul crestin a inceput sa circule in greaca un corpus de scrieri de o mare intensitate speculativa care propunea o lectura filosofica a credintei crestine cu scopul de a inlocui filosofia pagana aflata pe cale de disparitie, dorind astfel sa rezolve disputele teologice iscate in acea perioada. A avut un succes extraordinar, iar raspandirea lui a fost rapida si ramificata intr-atat incat in urmatoarele cateva secole a fost tradus in diferite alte limbi, printre care siriaca, georgiana, armeana, araba, latina si slavona. Astfel, figura Areopagitului a devenit un punct de referinta esential, afirmandu-se ca autoritate demna de toata increderea. Scrierile areopagitice se compun din patru tratate si zece epistole concepute sa para opera unui autor care a trait in secolul I, insa bogatia teoretica a Corpusului tine cont, in mod mascat, de toata gandirea filosofica si patristica elaborata pana in secolul al VI-lea. Manuel Cruz (profesor universitar de filosofie)