Intr-o seara tarzie de iarna, o fetita si tatal ei se duc dupa bufnite.Copacii sunt nemiscati ca niste statui uriase si totul e linistit ca intr-un vis.Bu-hu-hu! striga tatal, chemand misterioasa pasare de noapte.Dar nu primeste raspuns.Cei doi inainteaza fara o vorba, pentru ca atunci cand mergi dupa bufnite nu ai nevoie de cuvinte. Ai nevoie doar de speranta.Uneori gasesti o bufnita, alteori nu.