Ignatie Grecu un poet puternic unic de o evidenta originalitate scrie poeme de fapt un alt tip de rugaciuni psalmi asa cum olarul-artist picta vase de ceramica Cucuteni sau in alta parte a globului vaze japoneze. Materia din care e construit un poem e de o simplitate emotionanta ici o lebada sau un stol de zburatoare regale de un alb covarsitor colo o paleta de culori intre care predomina negrul rosul si mai cu seama albul dincolo un lac o gutuie sau o felina. Si pretutindeni lumina. E o candoare de o forta rara in aceste si alte elegii sau poeme ale poetului-monah Ignatie Grecu. Candoare spre care se-ntorc uneori surprinsi ingerii contrariati si la fel de teribili ca in elegiile rilkeene din care poetul Ignatie Grecu recita citeste si reciteste ca dintr-un soi de carte a cartilor de poezie tragand cu ochiul cand si cand la noptile noptilor ce stau sa ne inghita la zorii de zi care pun pe ganduri privighetorile la lebedele ce acopera cu aripile lor ample tot cerul sau la liturghiile pe parcursul carora miresmele de roze sfintesc totul. Artistul invata sa citeasca in nori si stejari roze si brazi cruci si vazduhul inmiresmat in asteptarea rasaritului cand alegi sa te bucuri si iar si iar sa te bucuri de tine de prietenii putini tot mai putini si de tot ce te face sa te simti binecuvantat sa continui inaintarea pe drumul ce te-a ales de decenii de secole sau milenii. Aura Christi