Rasturnarea comunismului si transformarea postcomunista nu au intemeiat in Romania - sau in orice alta societate nascuta din resturile leninismului - un popor nou, o natiune creata printr-un legamant reciproc incheiat impotriva oricarei forme de dependenta, de putere discretionara, de abuz, de munca zadarnica, de dispret fata de demnitatea persoanelor si de idolatrie. Scosi, aproape impotriva vointei lor, din robia faraonica a comunismului, romanii s-au grabit sa se inchine viteilor de aur ai intereselor private, averilor castigate fara efort, iresponsabilitatii, incompetentei, inclinatiilor populiste si popularitatii imediate. Dupa 1989, ei par sa nu mai fi avut rabdare sa astepte ca legile sa fie scrise de la altitudinea unei gandiri temeinice. Un desert fara norme, trasee prestabilite si directii calculate li s-a parut preferabil oricarei harti ce promitea o tara guvernata de legi si nu condusa de oameni.