Trupul lui a fost uns cu mir si acoperit cu sarutari. Iar anii care au trecut apoi au acoperit amintirea sa. Insula pe care o iubise a ramas nelocuita... Dar jertfelnicul tacut al Bisericii Sfantului Pantelimon pastreaza in el, precum sfintele moaste ale mucenicilor pe care era intemeiat, lacrimile parintelui. Le pazeste cu daruire, strigandu-le credinciosilor: n „Pomeniti-l!” n Parintele Hrisant Katsoulogiannakis a fost ultimul preot din Insula Spinalonga. S-a nascut in anul 1893 si a fost tuns in monahism in 1911, la Manastirea Toplu din Sitia. Mai tarziu a mers la Manastirea Faneromeni din Ierapetra. De acolo a plecat voluntar la Spinalonga in anul 1947, unde a slujit pana la inchiderea azilului de leprosi, in anul 1957. Dupa aceea a ramas in Spinalonga singur vreme de cinci ani, pentru a ingriji mormintele leprosilor si pentru a le savarsi Trisaghionul. S-a intors la Manastirea Toplu din motive de sanatate. A adormit intru Domnul in anul 1972. I s-a dus, pe drept, faima de sfant. n Epameinondas Remoundakis, numit si „arhanghelul din Spinalonga”, este al doilea personaj real al cartii. n Prin intermediul romanului, Maria Pastourmadzis reinvie patimile si suferintele interminabile ale locuitorilor Insulei Spinalonga si zugraveste singura putere care invinge durerea omeneasca: Iubirea care urca pana pe Cruce. n