Eseurile ludice si savante ale acestui volum sunt si un exercitiu de expandare savuroasa a unui carnaval al desertaciunilor. Valcan pare incredintat ca doar asa mai poti ramane acum filosof, daca privesti de la mica distanta curgerea bizara a intamplarilor lumii, cu toti clovnii, inteleptii alungati din cetate, stiutorii si nebunii ei. Filosoful se joaca uneori inocent, alteori aspru, insa mereu ramane in perimetrul lumii, nu o dispretuieste, nu-i nimiceste panzele transparente, capcanele si nadele. Ii face placere nu doar sa scrie, ci si sa desfaca lumea si sa o refaca prin intamplarea stranie, comica si deplin nefireasca ce i-a ajuns in fata ochilor. Abilitatea de a vedea dincolo de suprafete si culori, precum si cea de a reordona peisaje culturale, personaje si cronologii fac parte din arsenalul unic al unui scriitor original si greu incadrabil. (GABRIELA GLAVAN)