Era imbracata cu rochia de «Esmeralda». Din corsaj smulsese fasia trimisa lui Vania. Roseata soarelui din apus o imbraca in ape portocalii, de culoarea rochiei, inlocuind fasia desprinsa. Ca sa asculte inima, isi tinu respiratia. Avea o arsura de ger in toate incheieturile, si fruntea-i nadusea in valuri, lasandu-i gust sarat in colturile buzelor. n Mana cu revolverul se inalta, indreptand teava spre degetul care marca locul inimii. n Degetul cel gros al manii drepte pandea inert pe tragaci. n Privi lumina, c-un suras mirat. n Era ca o tacere incremenita a unei multimi, in preajma panicei sau a uralelor. n In lacatul inimii glontul intra. n Viata navali afara. n Ploaie de stele, zilele viitorului cazura in noapte. n Capul balabani, descumpanit. n Trupul cazu, ca aruncat din galop, cu sageata in inima. n Pleoapele se zbatura pe ochii albi. Tacerea fu de moarte, in fata icoanelor.