Ma apucasem de scris pe la mijlocul lui septembrie. Nae Ionescu ma intreba uneori cum merge. Ii spuneam ca visez un roman de dragoste care sa nu semene cu nimic din ce scrisesem pana atunci o dragoste care era si ar fi trebuit sa ramana perfecta daca n-ar fi intervenit un element mistic si anume dorinta de a o prelungi indefinit intr-o durata biologic-temporala facand-o roditoare. Subiectul era in aparenta simplu doi barbati intalnindu-se intamplator la o vanatoare isi povestesc in aceeasi noapte marea lor dragoste. Confesiunea o incepe cel mai tanar Mavrodin un romancier probabil pentru ca tovarasul lui il intrebase ce scrie si Mavrodin ii raspunse ca scrie Nunta in cer carte in care voia sa-i ceara iertare Ilenei pe care o iubise pe care o iubea inca si care disparuse fara urma cu un an mai inainte. Ii vorbeam profesorului de ce-as fi vrut sa fac dar fara sa-i rezum romanul mi se parea ca orice rezumat il tradeaza anuland insasi esenta povestii mele. De fapt niciunul din cei doi barbati care la inceput nici nu banuiau ca vorbesc de aceeasi femeie nu intelegeau de ce fusesera parasiti ... Dimensiunea mistica nuptiala pe care o astepta Ileana ca o implinire finala le ramasese inaccesibila desi din motive diferite.