Neamul Soimarestilor (1915) este unul dintre putinele romane istorice ale literaturii romane care ne ofera o fresca vie a vemurilor de demult. Era - cum precizeaza scriitorul - in anul Mantuitorului 1612, pe vremea cand infloresc teii. n Neamul Soimarestilor ramane, intr- adevar, un roman al tariei de caracter. Ca si romanul Soimii cu multa varsare de sange. n Profund cunoscator al trecutului poporului sau, scriitorul a creat chipuri de tarani - razesi - darji si ne-nfricati, insufletiti in actiunile lor de spirit de dreptate, demnitate si curaj. n In realizarea acelor chipuri, Mihail Sadoveanu a pus o parte din fiinta sa. Neamul Soimarestilor va ramane inca multa vreme unul dintre cele mai realizate romane istorice ale literaturii noastre. n Prin scrisul lui Mihail Sadoveanu, recunoastem in autorul romanului Neamul Soimarestilor pe descendentul acelor razesi care au infruntat veacurile si asupririle dinauntru si din afara care ne-au lasat noua darzenia si durerea lor cristalizate in cantecul batranesc, in doina taraganata, in balada si legenda. n Si insusi marele scriitor, Ceahlaul literaturii noaste, maret prin scrisul sau ca si masivul ce strajuieste Carpatii batranei Moldove, pe care a cantat-o si a dorit-o pana in clipa cand Mireasa Neagra in ziua de 19 octombrie 1961, l-a rapit poporului sau, insusi el, cantaretul omului si al naturii fala si mandrie a literaturii noastre, isi afirma puternicul atasament fata de acei batrani sfatosi, care i-au incantat viata cu amintirea si traditiile lasate si a caror zbuciumare la randul sau a cantat-o: Bunicii mei sunt stranepotii acelor oameni. Si aceasta istorisire de acum trei sute de ani, din vremea cand stramosii erau inca darji, am scris-o in linistea unei prisaci, avand in inima mea rasunetul durerii lor.