„Emil Brumaru pe care l-am cunoscut eu era un bărbat timid, fragil, care trăia singur, dar care avea de oferit prietenie, camaraderie, foarte multă blândețe, generozitate și răbdare. Nu era nici bosumflat, nici tăcut, nici trist: era tonic, vorbea ore în șir și mă făcea mereu să râd. Emil Brumaru a fost un prieten ca nimeni altul! (…) Într-o zi, un prieten poet, care-l cunoștea mai bine decât mine, mi-a spus: „Ai grijă cu Brumaru, ca e mul...