In Note despre suferinta, o elegie scrisa pentru a onora si a procesa moartea tatalui ei in primele luni ale epidemiei COVID-19, Chimamanda Ngozi Adichie face experienta mortii si a doliului viscerale. Cu o onestitate si o vulnerabilitate palpabile, construieste o naratiune a jelaniei, a absentei si a iubirii.Cu o elocventa bruta, Note despre suferinta este deopotriva dureros de personala si incredibil de familiara pentru oricine a simtit pulverizarea permanenta [a suferintei]. In aceste pagini, scrise si publicate la mai putin de un an de la moartea tatalui ei, durerea lui Adichie este atat de palpabila, incat aproape ca ii putem simti fizic supliciul. Suferinta este lipsita de politete... Cuvintele autoarei confera o voce autentica celei mai universale dintre emotii, care e si cea mai universal evitata.-The Washington PostIn textura acestor fraze aproape ca putem simti ca autoarea a refuzat sa recurga la instrumentele de rafinare - limbajul si memoria -, pentru a permite realitatii ei emotionale sa ramana despicata si taioasa.-The New York Times Book Review