…Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme. Bunicul stă pe prispă. Se gândește. La ce se gândește? La nimic. Înnumară florile cari cad. Se uită-n fundul grădinarii. Se scarpină-n cap. Iar înnumară florile scuturate de adiere. Pletele lui albe și crețe parcă sunt niște siorchini de flori albe; sprâncenele, mustățile, barbă… peste toate au nins anii mulți și grei. Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blânzi și mâng&aci...