Cu o postfata de Basarab Nicolescu De tanar ca sa ma apar fiind vulnerabil am pretins arogant ca pot sa ma bizui doar pe mine. Ca sa dovedesc ca sunt cineva am pretins ca stiu tot. Doar treptat mi-am descoperit lipsa de putere slabiciunea. Am simtit gustul amar al neputintei. Si paradoxal recunoscand si acceptand aceasta realitate m-am trezit conectat la o forta nebanuita. In timp orgoliul nu a disparut cum as fi vrut dar s-a diminuat considerabil. Am avut noroc sa simt acel gust amar al neputintei... si sa ma doara. Dar nu m-am lasat invins. Andrei Serban Scriind cu lejeritate cu gratie si deseori cu umor despre subiecte profunde Andrei Serban se regaseste in paginile cartii asa cum este si in viata de fiecare zi intr-o rara imbinare intre inocenta copilului si experienta inteleptului. Urcand toate treptele gloriei Andrei Serban cunoaste bine vanitatea succesului. Pasionat fara intransigenta el este tolerant fara nici o concesie de substanta. Simplitatea sa surprinde nici o urma a infatuarii de mare maestru si profesor nu umbreste prezenta sa umana. Andrei Serban nu incremeneste in propria sa statuie el ramane un perpetuu cautator al Adevarului. Basarab Nicolescu