Conceptul de estetic cel putin in ceea ce-l priveste pe Nicolae Breban nu se refera la frumusetea scriiturii la ceea ce Camil Petrescu in interbelic numea calofilie fiindca puteai fi metaforic si scriind reportaje comuniste ca Geo Bogza si altii sau romancier liric cu teza ca Zaharia Stancu. Scriitura lui Nicolae Breban nu este niciunde calofila as numi-o ontoestetica fiindca merge catre o viziune transideologica o Weltanschauung senina si violenta in realismul ei incat traseul parcurs de el este de la modernitatea lirica din Francisca la proza cvasidostoievskiana Animale bolnave si Bunavestire si la romanul cinic cum l-am numit eu cel din Singura cale Jocul si fuga si Frica kynism in sensul nietzschean si cioranian al cuvantului in teoretizarea lui Peter Sloterdijk. Theodor Codreanu