Ceea ce in anii putini ai afirmarii sale (1917-1922) nu avea cum sa se vada prea clar, ceea ce s-a uitat prea usor in perioada imediat urmatoare – si dupa aceea – ni se infatiseaza astazi ca o certitudine: B. Fundoianu a fost una dintre mintile cele mai luminate, una dintre sensibilitatile cele mai aderente la adevarata noutate, unul dintre avanposturile constiintei estetice romanesti interbelice. [...]Locul lui Fundoianu in poezia romaneasca este dupa Arghezi si Bacovia, care l-au inraurit, si dupa Blaga, dar inaintea lui Adrian Maniu, a lui Ion Pillat, a lui Voiculescu si chiar a lui Vinea. (Mircea Martin