Adina Coman ne invita din nou la lectura. Pe unii dintre noi ii atrage cu o placuta complicitate pe teritorii intelectuale comune in care ne intalnim deopotriva cu nemuritorul Caragiale - a carui putere de a citi natura umana continua sa ne uimeasca dar si cu experiente de viata emblematice din epoca de aur si din nesfarsita tranzitie postdecembrista. Pe altii mai tineri ii provoaca sper sa cunoasca pe Caragiale pentru a intelege ca nu-i nimic nou sub soare cand e vorba de firea oamenilor si de asemenea sa descopere franturi dintr-o viata greu de imaginat daca nu ai trait-o. Cred ca lungul drum profesional ca psihiatru i-a accentuat autoarei sensibilitatea interpersonala si profunzimea analizei fiecarui fapt de viata permitandu-i sa identifice cu acuratete semnificatiile celor mai banale fapte sau replici ale personajelor pe care le construieste. Temele compunerilor sunt surprinzatoare originale uneori cotidiene niciodata plictisitoare oferite cititorului cu umorfin si ironie subtire limbajul fiind o parafrazare de secol XXI a incantatorului limbaj al lui Caragiale pigmentat azi cu englezisme la moda ce ne amintesc de Vetele si Mitele frantuzite ale sfarsitului de secol XIX. Frumusetea scriiturii este insotita de un aparat critic riguros ce deschide porti spre mai completa cunoastere si intelegere a textului destul de similare navigarii pe internet cu avantajul ca te poti intoarce rapid la punctul de plecare. Inchei banal dar sincer O carte care merita timpul cititorului. - Prof. univ. Mariela Pavalache-llie