In vremuri tulburi, Horia Ghibutiu s-a ambitionat sa scrie o cronica a intervalului in care indeletnicirea sa, jurnalismul, a ajuns ceva ce poate face orice copil. Mai intereseaza pe cineva ca jurnalismul era candva o vocatie, nu o cariera? Pentru jurnalism asa cum il stiam odata, mileniul al treilea a insemnat alungarea treptata a veteranului din peisaj in acelasi timp cu ascensiunea retelelor de socializare. Nu stim unde se va ajunge, insa, in pofida declinului jurnalismului, idealurile sale vor supravietui meseriei in sine. Acuratetea, rigoarea, obiectivitatea, relevanta, responsabilitatea civica, dreapta judecata, exprimarea ingrijita, cautarea cu obstinatie a adevarului, umorul ca indispensabila forma de inteligenta in scrutarea lumii, luminitele din ochii celui care alearga sa dea o veste in exclusivitate nu au cum sa se stinga. Articolele lui Horia Ghibutiu sunt si serios documentate, si ludice. Si bine scrise, si critice. Si amuzante, si pe teme foarte diverse. Si etice, si lucide. Iar daca presa noastra ar urma macar jumatate dintre cele 50 de porunci ale jurnalismului formulate de autor, am fi toti mai destepti. (Cristian Preda) Horia Ghibutiu este un colectionar de cuvinte. Intr-o lume fara focus, care „zapeaza“ si „scrolleaza“ fara pauza, Horia are rabdare. Desface presa ca pe-o ceapa, foaie cu foaie, pagina dupa pagina, decada cu decada. Plangi si razi de la linotipist la influencer. Razi si plangi de la Posta redactiei la ChatGPT. (Dan Perjovschi) Domnul Ghibutiu si-a pastrat sufletul de ziarist, chiar si cand ziarele au ajuns mai rare decat zilele fericite ale oamenilor pe pamant. Nobletea cu care isi trateaza meseria muribunda este induiosatoare si admirabila. E locuit de un vant launtric, e mereu impins de curiozitate mai departe si mai departe in intelegerea lumii si a povestilor pe care continuam sa ni le spunem pentru a ramane, totusi, oameni si acum, cu putin inainte de inceputul epocii depline a robotilor. (Andrei Craciun) Dupa ce a scris stiri, a raspuns la Posta redactiei, a numarat cornere pe stadioane, a luat interviuri prin saloane, a dat buna ziua, stimati telespectatori, a inventat primul articol sub forma de rebus, a ras inegalabil la radio, a condus mari redactii, a modelat strategii de presa, Horia Ghibutiu se uita azi la harmalaia prabusirii unei lumi: moare presa pe care o stiam, se naruie in zgomot de uzina detonata. Pe locul ei rasar artefacte de inteligenta artificiala si algoritmi. La capatul a trei decenii in care a bifat aproape intregul nomenclator de ocupatii al unei redactii, domnul Ghibutiu a inteles acest lucru mare, ascuns adesea sub straturi de frica si defetism: nu moare presa, moare altceva. Un altceva devenit, prin marketing agresiv si mincinos, mai mare decat ceva-ul fondator. Moare clona de presa, intoarsa cu fata spre bani si cu spatele la public. Vor supravietui cateva titluri si niste oameni. Acei oameni care cauta necontenit adevarul si n-au alt pacat decat ca respira odata cu lumea, cum le spunea Radu Cosasu ziaristilor. (Cristian Delcea) HORIA GHIBUTIU este un jurnalist cu 35 de ani de experienta in presa scrisa. S-a nascut in 1969 la Praga, dar a fost adus cateva luni mai tarziu in tara si a fost lasat sa creasca aici. A intrat in presa in 1990 si a fost, pe rand, tehnoredactor, secretar de redactie, sef de sectie, redactor- sef adjunct, redactor-sef, manager de proiect, director editorial. A condus publicatii dintr-un spectru larg, de la primul ziar gratuit din Romania la cel mai influent cotidian de referinta al vremii, de la ziarul cu cele mai multe pagini din istoria presei romane la reviste glossy despre celebritati. In audiovizual, a capatat o voce distincta prin emisiunile in care a intervievat zeci de personalitati. Ca jurnalist independent, a devenit o prezenta remarcata in presa literara. Incurajat de nominalizarea la premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor (pentru volumul #InTimpCeTuDormeai), jurnalistul s-a apucat de traduceri, a scris prefete, precum si alte carti, in curs de aparitie.