Romanul lui Gabriel Chifu este o distopie. Autorul a scris cronica neagra a straniei morti prin inec a unei tari dominate de pacat violenta nestatornicie si desertaciune morala. Postmoderna in structura cartea straluceste prin imbinarea de naratiune clasica si poezie meditatie filozofica si explorare a mintii umane instinctualitate primara si inalt intelectualism. Personajele transmit prin vocile puternic inidualizate mesaje explicite. Ele vorbesc in numele unei realitati deja condamnate dar care se iluzioneaza ca poate supravietui prin duplicitarism minciuna turpitudine si violenta ori chiar printr-un sumbru vizionarism. Admirabil scrisa si structurata Ploaia de trei sute de zile seduce prin subtilitatea ideilor si uimeste prin inaltimea tonului oracular de inevitabila si asumata tragedie biblica. Mircea Mihaies Povestea celor trei sute de zile de ploaie ale Caramiei este o parabola neobisnuita atat prin adancimea viziunii cat si prin amplitudinea cuprinderii realitatii pe care romanul lui Gabriel Chifu o transfigureaza. Poemation tragic nu lipsit fireste de scene de un comic trist textul uneste trei niveluri de semnificatii umane sociale si metafizice. In toate Caramia esueaza implacabil stapanita de un demon al macularii de o nevazuta energie autodistructiva al carei corolar apocaliptic este ploaia nesfarsita. Care pe masura ce romanul avanseaza iar semnificatiile secventelor sale epice polifonice se compun arhitectural se transforma dintr-o taraiala agasanta intr-un diluviu pedepsitor. Diluviu din care se salveaza cativa drepti ca-n Scriptura. Un roman total tulburator halucinant si in acelasi timp revelator scris cu mana de maestru. Razvan Voncu