Desi studiile reunite in acest volum sub titlul sugestiv „Psihogeneza bolilor spiritului par sa se adreseze doar specialistilor (psihologi, psihiatri, psihoterapeuti), in masura in care abordeaza schizofrenia sub diferite aspecte, totusi interesul lor cultural este considerabil. Caci descoperirea arhetipurilor si a inconstientului colectiv este indestructibil legata de activitatea psihiatrica a lui Jung. Asa cum Freud a descoperit inconstientul personal pornind de la nevroze, Jung a descoperit inconstientul colectiv bazandu-se pe tratamentul psihozelor. In articolul sintetic din 1958 dedicat schizofreniei, Jung o declara expres: tipul asociatiilor si formatiunile observabile la psihotici i-au sugerat pentru prima data posibilitatea existentei unui inconstient suprapersonal, ale carui elemente (arhetipurile) au un caracter universal, asemeni motivelor mitice.Asa cum Freud a demonstrat ca nevrozele sunt tulburari functionale, Jung se straduieste sa ne convinga ca psihozele nu sunt expresii ale imbolnavirii creierului si polemizeaza cu psihiatria materialista. Astfel, halucinatiile nu sunt expresia imbolnavirii celulelor creierului, ci manifestari ale continuturilor inconstiente proiectate in exterior. Boala spiritului, cum numeste Jung psihoza, nu trebuie echivalata in boala creierului. Desi admite participarea factorilor organici la declansarea psihozei, Jung accentueaza importanta factorilor psihici. Astfel, psihoza „este o stare a spiritului in care elementele mai inainte inconstiente au luat locul realitatii. Psihogeneza psihozelor deschide posibilitatea tratarii lor prin mijloace psihice, Jung situandu-se astfel in avangarda abordarii schizofreniei pe calea psihoterapiei. (Vasile Dem. Zamfirescu)De la Leibniz incoace, le este cunoscut psihologilor faptul ca elementele, adica ideile si sentimentele, care formeaza constiinta – asa-numitul continut al constiintei – sunt foarte complicate si se bazeaza pe elemente mult mai simple, in intregime inconstiente; din unirea lor ia nastere constiinta. Leibniz amintise deja acele „perceptions insensibles, acele perceptii neclare pe care Kant le-a desemnat ca „reprezentari umbrite, care puteau ajunge in constiinta doar pe o cale indirecta. Filosofii de mai tarziu au acordat inconstientului locul intai ca baza a constiintei.Mai demult, intr-o epoca materialista a psihiatriei, se credea ca toate reprezentarile delirante, halucinatiile, stereotipiile etc. ar fi cauzate de o boala a celulelor creierului. Simpatizantii acestei teorii au trecut cu vederea faptul ca reprezentarile delirante, halucinatiile etc. apar si la anumite tulburari functionale, si nu doar acolo, ci si la oamenii normali. Primitivii pot avea viziuni si auzi voci, fara ca procesele lor psihice sa fie catusi de putin tulburate. A deduce asemenea fenomene dintr-o boala a celulelor creierului mi se pare superficial si nejustificat. Halucinatiile arata foarte clar cum o parte a continuturilor inconstiente pot trece peste pragul constiintei. Acelasi lucru este valabil pentru reprezentarile delirante, a caror aparitie este ciudata si neasteptata pentru pacient. (C.G. Jung)Cuprins:Cuvant inainte (Vasile Dem. Zamfirescu)I Despre psihologia Dementiei praecox: o incercareCuvant inainte1. Prezentare critica a perspectivelor teoretice privind psihologia dementiei praecoxRezumatul primului capitol2. Complexul intarit emotional si efectele sale generale asupra psihiculuiEfectul acut al complexuluiEfectului cronic al complexului3. Influenta complexului intarit emotional asupra valentei asociatiei4. Dementia praecox si isteria: o paralelaA. Tulburarile sentimentelorB. Anormalitati caracterologiceC. Tulburari intelectualeD. StereotipiaRezumat5. Analiza unui caz de dementa paranoida ca paradigmaA. Istoricul boliiB. Asociatii de simple cuvinteC. Asociatii continuea) Implinirea dorinteib) Prejudiciereac) Complexul sexuald) Rezumate) CompletariCuvant de incheiereII Continutul psihozeiCuvant inainte la a doua editieContinutul psihozeiCompletare: Despre intelegerea psihologica a proceselor patologiceIII Abordare critica a lui E. Bleuler: Despre teoria negativismului schizofrenicIV Despre semnificatia inconstientului in psihopatologieV Despre problema psihogenezei la bolile mentaleVI Boala psihica si sufletulVII Despre psihogeneza schizofrenieiVIII Consideratii recente privind schizofreniaIX Schizofrenia