Aparitia in 1948 a primei reviste romanesti in exil la Paris intitulata de creatorii ei Virgil Ierunca si Mircea Eliade Luceafarul a venit dupa ce tavalugul sovietic reusise sa anihileze in tara Romania politica iar pe cea spirituala partial ducand dupa cum spunea Julien Benda la tradarea carturarilor. Reactia la aceasta stare a venit asa dupa cum era si firesc din partea unor intelectuali exilati si cu precadere a lui Virgil Ierunca unul dintre cei doi componenti a ceea ce putem denumi institutia Lovinescu Ierunca . Acest cuplu a stiut sa rezerve valorile romanesti si nu numai pe cele spirituale sa anime sa convinga sa scoata din inertie pe acei intelectuali romani exilati care isi cautau menirea in acea lume care pe atunci nu oferea ca mai tarziu linistea interioara atat de necesara creatiei. Ierunca a fost deseori cel care l-a impins pe Mircea Eliade sa nu ramana ancorat intr-o literatura de marturii ci intr-o viata activa de creatie de cautari. Volumul de fata care ne restituie Luceafarul se datoreaza meritului deosebit al autorilor Mihaela Albu si Dan Anghelescu. Studiul efectuat cu intreaga dragoste si acribie a cercetatorului ne dezvaluie cu rafinament indeosebi o cunoastere aprofundata a simtirilor celor care cu 60 de ani in urma nu abdicasera de la datorie. Impresioneaza nu numai relatarea faptica dar si bogatia cu care cei doi autori pun in relatie imensul lor bagaj cultural cu ceea ce au produs cu o jumatate de secol in urma autorii Luceafarului . Dinu Zamfirescu