Satul romanesc astazi intre suferinta si speranta In discursul sau de receptie la Academia Romana din 5 iunie 1937 intitulat Elogiul satului romanesc poetul si filosoful roman Lucian Blaga dezvolta metafora sa poetica vesnicia s-a nascut la sat si argumenta ca satul romanesc este singura prezenta vie inca desi nemuritoare nemuritoare desi asa de terestra este unanimul nostru inaintas fara nume .Pe langa perceptia atemporala a istoriei de catre taran pe care o subliniaza Lucian Blaga expresia vesnicia s-a nascut la sat poate semnifica si faptul ca la sat mai mult decat la oras pot fi mai usor percepute si apreciate prezenta Creatorului in natura valoarea naturii inconjuratoare ca dar al lui Dumnezeu care trebuie cultivat in relatie de recunostinta fata de Daruitor precum si legatura indisolubila dintre cult si cultura avand ca baza agricultura. La sat cultivarea pamantului este adesea insotita de acte cultice precum binecuvantarea holdelor a semanatului a fantanii a primelor roade ale pamantului iar in unele regiuni Troitele strajuiesc fantanile colinele sau drumurile din mediul rural. Toate slujbele de binecuvantare a cultivarii pamantului evidentiaza legatura intre rugaciune si actiune incat omul credincios si harnic se conduce dupa principiul totdeauna lucrul tau sa-l incepi cu Dumnezeu Dupa cum observa Parintele Dumitru Staniloae taranul roman vede prezenta harica si ocrotirea milostiva a lui Dumnezeu in toate cele prezente in jurul sau Vede pe Dumnezeu in taina naturii. Un peisaj frumos al naturii e pentru el un adevarat rai. El spune in Miorita Pe-un picior de plai Pe-o gura de rai . El simte atat de aproape de om pe Dumnezeu pe Maica Domnului incat foloseste pentru ei diminutive de familiaritate n. n. Dumnezeu dragutu Maicuta Domnului .Metafora vesnicia s-a nascut la sat semnifica si perceptia relatiei dintre timpul actiunii si timpul rodirii. Poti sa organizezi totul foarte bine din punct de vedere tehnic sau practic dar daca ploaia nu vine la timp sau vine cu grindina mare cultura agricola poate fi compromisa Pentru agricultor intre samanta semanata si recolta scontata este o legatura spirituala traita existential in rugaciune rabdare si speranta. Este vorba de un timp al asteptarii al binecuvantarii si al rodirii pe care taranul il intelege altfel decat muncitorul sau inginerul care apasa pe buton in fabrica si obtine imediat rezultatul dorit sau programat. La sat viata este inteleasa si ca timp binecuvantat pentru a sfinti locul in care traim . Iar daca sfintim locul in care traim pe pamant putem spera sa primim si un loc in ceruri un coltisor in rai cum spunea Parintele Paisie Olaru de la Manastirea Sihastria de Neamt. De asemenea satul are un cult al pomenirii mortilor si al legaturii dintre generatii mult mai profund decat orasul. Creatiile populare perene din lumea satului sintetizeaza filosofia profunda a intelegerii sensului sfant al vietii si al mortii. Din experienta Liturghiei euharistice a vietii ascetice si a daruirii jertfelnice s-a format spiritualitatea poporului roman ca fiind un popor care a interiorizat si asumat jertfa Crucii si lumina Invierii lui Hristos in viata lui.De-a lungul secolelor satul nostru romanesc a tezaurizat o multime de valori spirituale morale si culturale care trebuie aduse din nou in actualitate fara a cadea insa intr-o nostalgie a repetitiei trecutului. Din nefericire in zilele noastre se constata o criza a satului romanesc atat din punct de vedere practic cat si spiritual. Astazi satul romanesc este oarecum rastignit intre idealizare nostalgica si abandonare practica intre identitate traditionala si supravietuire precara. Desi adevaratii tarani muncesc din zori si pana in noapte in multe sate din Romania se practica o agricultura de subzistenta adica de supravietuire iar unele sate sunt depopulate si chiar abandonate incat dispar incet de pe harta Romaniei. Vitregiile indurate in ultimul secol de taranul roman au avut efecte devastatoare la nivelul identitatii si mentalitatii sale lovind adanc in normalitatea sau in firescul vietii sale traditionale si generand in mediul rural transformari negative de ordin spiritual cultural si demografic. Criza actuala a satului romanesc este amplificata de tensiunea inca existenta intre potentialul de dezvoltare si neputinta de afirmare. Tara cu pamant bogat dar cu tarani saraci Mult teren agricol dar faramitat multe sperante dar putine mijloace de a-l lucra eficient si de a valorifica deplin recolta obtinuta. Dorinta crescanda de a avea sau de a realiza ceva rentabil dar si dificultatea de a ajunge la acel deziderat In ultimii ani taranul roman traieste suferinta dezradacinarii sale si a instrainarii sale prin emigratie in strainatate lucrand mai mult pentru dezvoltarea altor tari decat pentru propria sa patrie de origine. Potrivit datelor oficiale publicate de Mini