„Vallejo este un scriitor patrunzator, unul care are talent pentru comentariul social. Este interesat sa evidentieze ipocrizia religioasa intr-o tara in care ucigasii poarta crucifixe, isi binecuvanteaza gloantele si se roaga sa nu rateze tinta, dar lungul sir de atrocitati pe care le expune, la inceput hipnotic, devine o pura litanie. Toate personajele naratiunii sale sunt intratat de mult sortite sa piara, incat, in momentul in care gramaticianul are de-a face cu ucigasul lui Alexis, este imposibil sa mai starneasca in vreun fel interesul pentru destinele lor deja pecetlu­ite. Ceea ce, pana la urma, asta poate fi ideea centrala a romanului lui Vallejo.“ – Publishers WeeklyFernando Vallejo scrie la persoana intai, intr-un stil autobiografic caruia ii manipuleaza conventiile astfel incat linia dintre autobiografie si fictiune devine foarte neclara. Folosinduse de personajul principal – un batran intelectual care revine, dupa multi ani, la Medellín, impins atat de nostalgie, cat si de dorint­a de a trai o noua iubire –, autorul atinge o performanta rarisima: in doar o suta