Declarata de The Royal Institution of Great Britain drept cea mai buna carte de stiinta scrisa vreodata, Sistemul periodic al lui Primo Levi imbina in cel mai incantator si mai elegant mod cu putinta autobiografia si memoriile cu meditatia stiintifica si filozofia umanista, reusind incredibil sa exceleze in fiecare dintre aceste genuri. Structurat indraznet in jurul elementelor din tabelul periodic al lui Mendeleev, volumul reuneste douazeci si una de proze scurte purtand numele cate unui element chimic: azot, carbon, hidrogen, aur, arsenic s.a.m.d., intr-o splendida si profunda incercare de a confrunta spiritul si constiinta cu materia.Catre carbon, elementul vietii, se indrepta primul meu vis literar, intens visat intr un ceas si un loc in care viata mea nu valora prea mult: intr- adevar, voiam sa povestesc istoria unui atom de carbon.E ingaduit a vorbi despre „un anume“ atom de carbon? Chimistul poate avea oarecari indoieli, fiindca nu se cunosc pana astazi (1970) tehnici care sa ti permita sa vezi, sau sa izolezi, un singur atom; pentru povestitor insa nu exista nicio indoiala, drept care se poate apuca depovestit.De ce sa o citesti:O autobiografie, unde autorul nu e doar interpretul intamplarilor personale. El asociaza oamenii pe care-i rememoreaza, etapele din viata sa, semnificatiile unor evenimente cu cate un element al Tabelului lui Mendeleev.O reflectie asupra trecutului de care generatiile viitoare vor avea nevoie.Pentru amestecul de stiinta si umanitate.„In Sistemul periodic, Primo Levi face din chimie o metafora a vietii sale. Dar va fi mai mult de-atat. Chimia i-a dat forma vietii sale, a definit-o, iar la Auschwitz chiar i-a salvat viata. Intr-un final, chimia va fi absolut tot: viata insasi. Sistemul periodic e o carte pe care lumea o va citi si in anul 2085.”(Nature)„Sistemul periodic este ceva cu totul special: o interactiune intre o cunoastere profunda, o experienta teribila si un talent literar transcendent. Totul fiind catalizat de alt ingredient, mult mai greu de definit care, in lipsa de alt cuvant mai bun, ar putea fi numit bunatate. Daca cumva cautati o carte buna, o carte cu adevarat buna in toate sensurile posibile, atunci aceasta este.”(The Guardian)In prozele lui Primo Levi, experimentele de laborator devin adevarate anchete detectivistice, procesul lent al distilarii ofera ragazul pentru a medita asupra vietii, iar elementele chimice capata trasaturi umane: zincul e un metal plicticos, iar mercurul fuge iute si freamata; fierul si cuprul sunt simple si sincere, incapabile sa se ascunda; acidul clorhidric e un inamic onest, iar staniul e prietenos; nichelul e un spiridus alunecos si rautacios.(Ema Cojocaru)Primo Levi, chimist nascut la Torino in 1919, a fost trimis la Auschwitz cand avea 24 de ani.Si-a facut studiile in orasul natal, absolvind Facultatea de Chimie, asemenea tatalui si bunicului sau. Tatal sau, Cesare a fost un cititor pasionat si autodidact, iar mama sa, Ester „Rina” Luzzati, a fost educata la Institutul Maria Letizia, vorbea fluent franceza si cantala pian.In toamna anului 1943 Levi s-a alaturat Rezistentei italiene, iar in decembrie este capturat de militiile fasciste, dat fiind faptul ca era evreu, fiind trimis in lagarul de la Fossoli de langa Modena. Ulterior, in februarie 1944, alaturi de ceilalti detinuti din lagar, a fost deportat la Auschwitz. A supravietuit pana la eliberarea lagarului de catre Armata Rosie, iar in 1945 afost repatriat in Italia, dupa o lunga calatorie prin toata Europa, pe care a descris-o in cartea Armistitiul. Odata revenit din lagar, Levi si-a continuat munca de chimist, pentru care se pregatise, dar a si publicat constant proze scurte, eseuri si romane.