Stilul lui P. Ispirescu seamana cu cel popular si prin insusirile pur exterioare: este, in general, sobru, lipsit de podoabele atat de curente si adesea atat de artificiale din operele culte; pentru aceasta pare asa de natural si de adecvat la lucrurile povestite. […] Ispirescu a dovedit intelegerea justa pentru natura intima a povestirii; si nu numai a celei populare: pe povestitor il intereseaza in primul rand evenimentele, inlantuirea lor logica si, pe cat posibil, dramatica, pentru a interesa si emotiona pe ascultator. (Iorgu Iordan)