„Efectul Werther“ poate fi inteles ca simpla imitatie comportamentala, dar si ca expresie a fortei prin care literatura configureaza un orizont comun al sensibilitatii. Romanul lui Goethe, prin intensitatea analizei interioare si prin maniera in care construieste criza afectiva a personajului, compune geografia unui spatiu de recunoastere de sine pentru cititor, producand un fenomen de rezonanta care transcende esteticul. Asa incat, avem aici forta de a articula experiente individuale intr-o constiinta colectiva, altfel spus: modul in care literatura poate functiona ca laborator al formarii si transmiterii afectelor. (Lucian Pricop)