Primavara Dobrogea toata era de smalt verde si crud. Numai stancile ei ramaneau mereu albe de var. Numai rapile ei ramaneau mereu roscate de parca ar fi fost zidite chiar de atunci de la inceputul inceputurilor de o mana tainica nepasatoare la trecerea vremii din pamant ars pe indelete la foc domol. In tineretea mea departata am petrecut cateva luni in acest tinut straniu. Povestea ce va urma nu e decat un ecou tarziu al unor intamplari traite atunci simplu dar intens. Intamplari fericite si nefericite care au lovit adanc poate de moarte cateva biete inimi omenesti vai atat de omenesti - Zaharia Stancu