„Poemele Alinei Beiu-Desliu au o densitate si un dramatism care refuza tiparele obisnuite ale feminitatii, fiind incarcate de un lirism convulsiv care explodeaza deseori cu farmecul spontaneitatii imediate, alteori cu delicatetea si fragilitatea disimularilor, care printr-un inexplicabil algoritm, dezvaluie mai mult decat acopera mesajul poetic, creand o atmosfera grava de filigran incomprehensibil la prima lectura, dar care se limpezeste treptat, pe masura repetarii, in toata splendoarea, obligandu-l pe cititor sa se intrebe, in final, daca singuratatea poetei este o simpla izolare sau o forma de aparare a libertatii sale castigate prin suferinta.“ - Valeriu Cusner