Gabriel Macsim ar fi trebuit sa fie azi la al doilea volum si sa se bucure de o recunoastere pe masura dar viata si pandemia au decis altfel. Pacat. E un prozator complet insolit neiertator curios surprinzator care intriga seduce si pune probleme. Lumea lui e una privita la microscop pana la ultima celula pana isi pierde umanitatea doar ca nu stim niciodata cine e cel care priveste. Abia la sfarsitul cartii simti ca e vorba de un extraterestru. Alta explicatie nu poate fi. Florin Iaru Stranietatea da farmecul povestirilor lui Gabriel Macsim un prozator cu o preferinta evidenta pentru intamplari situatii si cazuri neobisnuite la limita paranormalului cu fantezia. Uneori intunecate cu implicatii metafizice parabolele si scenariile imaginate de Gabriel Macsim au un aftertaste prelung si nelinistitor. Mai ales proza titulara un Blade Runner ortodoxist distopie religioasa hi-tech in care ecumenismul pansexual se refugiaza la propriu si la figurat intr-un stil de viata primordial departe de catedralismul virtual pentru a prezerva umanitatea de combo-ul religiei mercantile cu tehnologia hipnotica. Marius Chivu