Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura in 1969.Scris in limba engleza si presarat cu numeroase detalii autobiografice, Vis cu femei frumoase si nu prea se supune intr-o oarecare masura canoanelor romanesti legate de intriga, personaje si decor, deschizand vasta galerie de antieroi beckettieni cu o figura memorabila - Belacqua, eternul crai.Limbajul, caracteristic prozei cu puternice influente joyceene, este incarcat de eruditie si intertextualism, de inventii lexicale, dar si de jocuri de cuvinte sclipitoare, de o poeticitate cuceritoare si de un umor negru care atenueaza viziunea sumbra a scriitorului asupra existentei.Tragedia lipsei de sens, a incoerentei si confuziei generale ce guverneaza existenta umana e prezenta in roman ca o muzica de fond obsesiva, gasindu-si expresia in ingenioasele experimente stilistice.