Dupa 89 odata cu spulberarea interdictiilor partiale sau totale intr-o lume agitata si neasezata cum era Romania post-ceausista aportul diasporenilor prin literatura si revuistica exilului a provocat un fenomen nelinistitor . Dupa abuzuri de uitare si manipularea memoriei trecutul se rescria iscand rocade si seisme ierarhice. Pretentia ca doar inlauntrul granitelor RPR cum se pronuntase T. Vianu se nastea literatura romana s-a vazut grabnic infirmata. Si in replica un alt exclusivism isi facea loc doar cei din afara reprezentand chipurile literatura romana fluturand intr-o zona desertificata liste rele si culpabilizari in tromba putin interesati de descifrarea corecta a contextelor. Necesara perspectiva unica parea suspendata. Dar negresit o literatura a exilului romanesc exista si recuperarea ei se cuvine intreprinsa in numele efortului intregitor. Daca Mircea Eliade ca neobosit animator isi dorea prin 1953 o Biblioteca a Pribegiei mandru de activitatea culturala a romanilor din exil salvand ca prezenta spirituala patria insangerata astazi recuperarea exilului cultural romanesc a acelei tari de dincolo ar fi trebuit sa devina o necesitate de absoluta urgenta . Dar o strategie asumata institutional lipseste din pacate. Sa se adevereasca oare spusele lui N. I. Herescu aproape convins ca operele pribegilor au si ele indeobste un destin pribeag Reunim in acest prim volum cateva figuri majore ale exilului cultural romanesc in exclusivitate din spatiul francez. Adrian Dinu Rachieru