Expresiile limbii romane sunt incarcate de farmec, pline de voiosie, scrise cu zambetul pe buze, descoperite din gandul ce priveste cerul, coboara in iarba, urca in copaci si se pierde pe ape, revine in cantecul de fluier suierat usor langa focul ce trosneste. Sunt cuvinte din jar si taciune, din respiratia vailor - mereu tata si mama a simtirilor si gandurilor. - Aurelia Stoie Marginea