Nu stiu sa existe mai adanca placere decat aceea de a intrezari, a pipai, a simti oamenii, faptele, cladirile, fragmentele de oras, strazile, realitatile cu fantasme sau cosmaruri, clipele sau anotimpurile, pe care apoi sa le reconstruiesti din litere, sa le traduci in cuvinte, sa le imbraci intr-o constructie lingvistica - cum ar fi si Bagau, la o adica: o lume fragila, parfumata sau gustoasa, imperfecta pe alocuri, subrezita, diforma, captusita cu spaime, complexe, bolnavicioase obsesii, iluzorii proiectii, inutile staruinte, tanjiri, sonoritati si fluide gata sa devina ruine...Nu stiu sa existe vreun miracol mai tulburator decat acela de a fi in stare sa te bucuri de onoarea de a despica lumea in cuvinte, de a-i dezvalui din taine sau de a-i silabisi misterele... Poate doar dragostea cu care sa imbratisam toate acestea...-IOANA BRADEA