Cum ar fi daca ai putea auzi ultimele ganduri ale cuiva care a parasit aceasta lume? Ji-an e terapeuta la Centrul de Autopsie Psihologica. Cand familia indoliata a unei persoane care si-a luat viata ii cere ajutorul, ea cerceteaza amanuntit motivatiile decedatului si intocmeste un raport ce arunca lumina asupra alegerii facute, oferind mangaiere familiei supravietuitoare. Ea insasi inca se mai lupta cu suferinta provocata de moartea tatalui ei. Intr-o zi, se opreste la o cabina telefonica familiara, un loc plin de amintiri pretioase cu el. De acolo o salvase el cand Ji-an, fetita fiind, se ratacise   in drumul spre casa. Devenise astfel locul lor, unde o astepta in fiecare zi cand iesea de la scoala. Acum, coplesita de suferinta, Ji-an intra in cabina telefonica si traieste ceva incredibil: descopera posibilitatea de a lua legatura cu cei decedati si de a le auzi gandurile ce le-au insotit ultima decizie luata in viata. O carte ce indeamna, mai presus de orice, la o reflectie asupra modului in care societatea gestioneaza problema sinuciderii. „As vrea sa existe undeva pe lumea asta o cabina telefonica unde sa intri, sa ridici receptorul si sa auzi ultimele ganduri ale cuiva drag care a murit. Cineva de care ti-e dor, cineva fara de care nu mai stii cum sa traiesti. Perspectiva autoarei, mijlocita de personajul principal al acestei carti, e calda, nu are nevoie de nicio infrumusetare. Niciun cuvant nu e nelalocul lui.” (Kim Jiyun, autoarea bestsellerului Yeonnam[1]dong’s Smiley Laundromat) „Exista oameni care pleaca si oameni care raman. Am vrut sa surprind inimile tuturor. Am vrut sa le alin durerea, fie si macar un pic. Nu e doar motivul pentru care am scris acest roman. E motivul pentru care scriu, in general.” (Lee Su-Yeon) LEE SU-YEON s-a luptat multa vreme cu depresia, tulburarea de panica si tulburarea alimentara. Dupa ce a supravietuit unei tentative de suicid, a pornit pe drumul vindecarii prin terapie, lectura si scris. Medicul ei i-a recomandat sa tina un jurnal, care ulterior a fost publicat sub forma eseului Sunt putin deprimata, dar sunt o persoana normala. Avea sa fie inceputul unei noi vieti ca scriitoare. In prezent, sustine conferinte despre prevenirea sinuciderii si cresterea gradului de constientizare privind bolile mintale. A mai scris Pisici pe reteta, Iti doresc sa traiesti si Tristetea ar putea fi o boala.