Doamne ce-am mai scris in acesti aproape douazeci si cinci de ani de dupa 1989 Mi-am folosit inteligenta talentul pregatirea intelectuala umorul in masura in care le am pentru a contribui la schimbarea in bine a tarii mele care dupa ce se desteptase din somnul cel de moarte in care-o adancisera barbarii de tirani zacea nemiscata si se lasa invadata ca un pom de omidele paroase de barbarii de tirani reconditionati si reorganizati. Asa cum un copil aflat in autobuz cu mainile pe spatarul din fata are impresia ca el executa virajele sau apasand cu piciorul pe podea crede in mod naiv ca el face ca autobuzul sa mearga mai repede si eu orbit de entuziasm si recazut in infantilism aveam impresia ca schimb ceva in tara mea. N-am schimbat nimic nimic nimic. Alex. Stefanescu